miercuri, 2 martie 2011

Ganduri de adolescent![Sentimente]


Toamna revine ca o umbra, o umbra ce ma urmareste de vreme lunga. Umbra ei , singura alinare ce mi-a ramas .
  Acum doi ani s-a incheiat totul.Visul perfect, ce-l traiam pe viu , zilnic.
  Soarele predomina cerul , avea o lumina calda ce-ti soptea ca vara inca nu a luat sfarsit,chiar daca era 15 septembrie , o zi de sambata.
   Umblam singuratic pe langa acel lac, incarcat cu un strop din doza iubirii ce ti-o port. Ochii imi erau atintiti asupra lacului,insa mintea mea zbura in trecut, adunand clipe de fericire alaturi de ea.
    Dintr-odata ma trezesc din viziunea sentimentelor mele si imi arunc ochii asupra drumului. Acel impuls de a nu mai visa ma face sa vad cine e in fata mea. E chiar ea.Dar nu e singura . Un “el” e langa ea , iar acel “el” cu siguranta nu sunt “eu” .
   Am fost la cativa pasi de ea , dar nu m-a vazut.Si-a continuat plimbarea alaturi de “el” , acesta facand-o sa rada,facand-o fericita . Atunci mi-am dat seama ca lumina mea s-a stins , ea devenind negrul adanc al noptii.Simteam cum cad intr-o prapastie. Simteam cum tristetea se raspandeste in toata fiinta mea.
   Si acum ma rascoleste acea imagine ce m-a facut sa sterg un vis perfect.
   Dupa acea imagine ce m-a lasat socat, paralizat , din ochii mei au inceput sa curga lacrimi .Dezamagirea a declansat un maxim de zile triste, incepand cu acel moment. Soarele nu mai stralucea , fiind prima data cand toamna isi face simtita prezenta ,razele palind incet, iar norii gri aducand lacrimile cerului,spre a-mi arata ca nu sunt singur.
   Am lasat ploaia deasa sa-si arunce stropii reci asupra mea , vazand prin ochii mintii imaginile cu ea si cu “el”.Acestea formand un film la care se dadea replay in mod automat .
   Dupa o vreme cad in genunchi . Ma sprijin in maini , vad pietrele si tac . Cuvintele nu ar putea descrie ce simt.Dragoste. Gelozie si ura. Toate lovind in acelasi timp
   Si acum , dupa atatia ani , visez inca la ea . Si-mi dau seama ca sageata lui Cupidon mi-a lasat cicatrice . O cicatrice dureroasa pe carea doar trecerea timpului o va vindeca. Dar nu o va vindeca complet. O va face mai putin vizibila. O va ascunde. 

                                                                   Razvan  Marinescu 

                                    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu